Prima spovedanie

PRIMA SPOVEDANIE


    Dragi copii, iată ce întâmplare ne povesteşte părintele Dionisie:

    O mamă îmi spune: „Uite, copilul meu mai mare ar trebui să se spovedească, dacă merge să se împărtăşească”. Copilul, foarte emoţionat vine la spovedanie; şi am început să-l întreb: „Ştii ce-i spovedania? Te-ai mai spovedit?” Zice: „Nu m-am spovedit, nu ştiu bine ce este. E aşa, să-ţi spui păcatele” – vorbea un pic mai rău româneşte. Zic: „Uite, omul, ai învăţat la religie, este alcătuit din trup şi suflet. Tu, când te joci afară, pe trup te murdăreşti cu mizeria?” Zice: „Da, mă murdăresc.” „Şi cum te cureţi?” Zice: „Mă duc şi mă spăl cu apă şi cu săpun.” „Foarte bine. Deci, dacă trupul omului se poate spăla cu apă şi cu săpun, oare sufletul omului se poate spăla? Oare sufletul omului se poate murdări?” Zice: „Nu ştiu.” „Păi, hai să vedem! Sufletul omului se murdăreşte cu păcate. Aşa cum o pată de noroi este o pată pe trupul tău, aşa un păcat este o pată pe sufletul tău, nevăzut. Deci, atunci când minţim, noi nu vedem minciuna aşa cum arată ea, ca şi o bucată de noroi, dar o simţim. Când minţi, se murdăreşte sufletul. Când furi, se murdăreşte sufletul. Când nu asculţi de mama, se murdăreşte sufletul. Când spui o înjurătură, se murdăreşte sufletul. Astea toate sunt mizerii pe suflet. Tu ai făcut aşa ceva?” Zice: „Unele da, unele nu.” „Păi, hai, spune-mi pe alea pe care le-ai făcut.” Şi a început să-mi spună: „Am făcut aia, aia, aia şi aia.” „Uite, faptul că le spunem, e ca şi când arătăm mamei, sau părinţilor: «Uite, m-am murdărit!» şi, dacă nu suntem noi capabili să ne spălăm singuri, ne spală mama, când suntem mici. Aşa e şi în duhovnicie: trebuie să arătăm cuiva că ne-am murdărit, şi arătăm duhovnicului sau preotului, care are puterea să ne dezlege de legătura pe care o creează păcatul în jurul sufle tului nostru. Şi atunci, păcatul nu se poate spăla, sufletul nu se poate spăla decât cu lacrimi, spovedindu-l şi părându-ne rău pentru ce am făcut. Lacrima e cea mai curată apă care poate să spele sufletul. Cu apă de astalaltă nu putem să-l spălăm, că nu se vede.”
    Şi a înţeles copilul. Şi s-a spovedit, i-am citit dezlegarea. Iese afară, frăţiorii lui, acolo: „Ce te-a întrebat popa?” Şi zice: „Nu! Asta este taină!” Că i-am spus: „Asta este taină. Ce vorbim noi aici nu trebuie să mai ştie nici mama, nici tata, nici fraţii, nimeni! Ştim noi doi şi Dumnezeu.” Dar ăla mai mic zice: „Da, dar eu când o să mă spovedesc?” „Când o să fii mai mare”, zice el. Şi spune aşa, cu un aer filosofic, la mamă-sa şi la ăştia mai mici: „Acuma ştiu cum să ajung la Dumnezeu!” Şi ăştia mici: „Cum?” Şi el zice: „Prin spovedanie!”


    Bunul meu prieten, aş vrea să te ajut să te pregăteşti de spovedanie, să-ţi aminteşti mai bine cu ce-ai greşit, ce păcate ai putut să faci. În continuare voi enumera o listă de păcate, iar tu gândeşte-te bine şi dacă recunoşti printre acestea vreunul, ţine-l minte sau notează-l pe o foaie. Mărturiseşte-ţi păcatele şi decide-te cu fermitate să nu le mai repeţi. Aşadar, ascultă:

    - Nu mi-am făcut semnul sfintei cruci dimineața, seara, la masă, în dreptul unei biserici, la școală, la începutul lucrului.
    - Nu m-am închinat seara și dimineața, din lenevire. N-am vrut să mă rog nici când mi-au spus părinții, i-am mințit spunând că sunt obosit sau că mi-am făcut deja rugăciunea.
    - M-am codit a merge la Biserică în duminici și sărbători.
    - Am mers la joacă, împreună cu colegii, m-am uitat la televizor în timpul slujbelor.
    - La biserică nu am avut răbdare. Am vorbit, am râs singur sau împreună cu alți copii. M-am uitat insistent în jur. Am ieșit din biserică înainte de terminarea slujbei.
    - Am cerut mâncare în dimineața când am mers la biserică.
    - Nu am postit miercuri și vineri (sau în cele patru posturi). M-am lăcomit la dulciuri care nu erau de post.
    - Am folosit cuvinte urâte, murdare. Am înjurat. M-am adresat cu cuvinte urâte părinților, fraților, prietenilor de joacă sau colegilor de la grădiniță/școală. Am folosit porecle.
    - Am râs de colegi sau de oameni mari. I-am îmbrâncit pe cerșetori sau pe cei neputincioși.
    - Nu am fost cu mai multă atenție în ziua în care m-am împărtășit. Am scuipat.
    - Nu am ascultat de părinți și bunici. Am răspuns înapoi. M-am purtat cu obrăznicie. Nu i-am ajutat atunci când mi-au cerut. I-am supărat prin această purtare a mea.
    - Am pierdut mult timp la televizor și calculator. Mi-au plăcut desenele animate și filme cu violență, jocurile de acțiune, război etc. Am văzut imagini necuviincioase.
    - Am jucat în cărți.
    - Am fost răutăcios.
    - M-am certat cu apropiații. Nu am vorbit cu ei după ceartă. Nu mi-am cerut iertare când am greșit. Nu am vrut să iert celor care mi-au greșit.
    - M-am bătut.
    - M-am purtat aspru cu animalele.
    - Am luat lucrurile altuia. Am găsit ceva pierdut de cineva cunoscut și nu l-am anunțat.
    - Am vorbit de rău.
    - Am înșelat în felurite chipuri (am faultat la fotbal, a trișat la jocuri; am copiat la examene; am primit rest mai mult și nu am dat înapoi etc.).
    - Am mințit. Nu am recunoscut când am greșit. Am dat vina pe altcineva.
    - Am acoperit fapta rea a cuiva. Am făcut o faptă rea și nu am recunoscut-o singur, sperând să nu se afle.
    - Am făcut promisiune lui Dumnezeu sau în fața părinților și nu le-am împlinit.
    - Am pretins să mi se împlinească mie toate dorințele, să mi se cumpere tot ce am vrut.
    - Mi-am făcut prieteni copii care înjură, vorbesc urât, au purtare obraznică, refuză să meargă la biserică. M-au îndemnat la rău.
    - Am invidiat pe colegii care sunt mai buni la învățătură. Nu i-am ajutat pe neputincioși sau pe colegii mai slabi la învățătură.
(sus)