SFANTUL MARE MUCENIC DIMITRIE IZVORÂTORUL DE MIR (26 OCTOMBRIE)


    Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian Galeriu (284- 311) şi era fiul voievodului cetăţii Tesalonicului, botezat în taină de părinţii săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creştinilor. Şi îl învăţau părinţii în cămara cea ascunsă a palatului lor, toate tainele sfintei credinţe, luminându-i cunoştinţa despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum şi milostenia cea către săraci, săvârşind, adică, faceri de bine, celor ce trebuiau. Şi aşa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinţilor săi, dar, mai ales, a început a lucra într-însul darul lui Dumnezeu. Şi tânărul creştea cu anii şi cu înţelepciunea, urcând ca pe o scară, din putere în putere. Şi, ajungând la vârsta cea mai desăvârşită, părinţii lui s-au dus din vremelnica viaţă, lăsând pe tânărul Dimitrie moştenitor nu numai al multor averi, ci şi al bunului lor nume.
    Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia şi, cunoscându-i înţelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Şi a fost primit Sfântul cu mare cinste de cetăţeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind pe faţă dreapta credinţă şi aducând pe mulţi la Hristos.
    Deci, nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creştin şi s-a mâniat foarte. Drept aceea, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciţii, Maximian a poruncit să se facă praznice în fiecare cetate, în cinstea zeilor, şi a venit împăratul şi la Tesalonic. Şi, Dimitrie fiind întrebat, de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creştin şi a defăimat închinarea păgânească. Şi îndată, împăratul a poruncit să-l închidă în temniţă, până la încheierea jocurilor în cinstea venirii sale.
    Şi se bucura împăratul, mai ales, văzând pe un luptător vestit, Lie, vandal de neam, înalt, puternic şi înfricoşător la chip, că se lupta cu cei viteji şi-i ucidea, aruncându-i în suliţe. Şi era acolo un tânăr creştin, anume Nestor, cunoscut Sfântului Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând fără cruţare pe oameni, mai cu seamă pe creştini, s-a aprins de râvnă. Şi vrând să se lupte cu Lie, a alergat la Sfântul, în temniţă, cerând de la dânsul rugăciuni şi binecuvântare ca să-l poată birui pe acel ucigaş de oameni. Şi, însemnându-l cu semnul crucii pe frunte, Sfântul i-a zis: "Du-te şi pe Lie vei birui şi pe Hristos vei mărturisi!"
    Deci, intrând în lupta cu Lie, Nestor a strigat: "Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!" Şi îndată, trântindu-l jos pe Lie, l-a omorât. Şi s-a întristat împăratul de moartea lui Lie. Aflând însă că Sfântul Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, împăratul a trimis ostaşii, poruncindu-le să-l străpungă cu suliţele pe Sfântul, în temniţă, că a fost pricina morţii lui Lie. Şi aceasta făcându-i-se îndată, marele Dimitrie şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Tot atunci, din porunca împăratului, s-a tăiat capul şi Sfântului Nestor.
    Cultul Sf. Dimitrie a ajuns la o răspândire extraordinară, mai ales după Edictul de la Milan - 313, prin care împăratul Constantin a acordat libertate religioasă creştinismului. Mulţi dintre cei care îl cunoscuseră personal erau încă în viaţă, având astfel posibilitatea de a-şi exprima veneraţia şi recunoştinţa lor. Se pare că Dimitrie a fost înmormântat iniţial la Sirmium, arătându-se făcător de minuni. În urma vindecării sale minunate, guvernatorul Iliricului, Leontie, a mutat moaştele sale la Tesalonic, construind o frumoasă biserică în cinstea lui. Ziua mutării moaştelor, 26 octombrie 413, a devenit ziua de prăznuire a Sfântului.
    În Tesalonic, al doilea oraş ca mărime al Greciei, se află cea mai mare şi cea mai frumoasă biserică din Grecia. Este biserica dedicată protectorului oraşului, Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Ea are cinci nave, cu un pridvor la intrare şi o galerie transversală. Sub altar şi galeria transversală a fost descoperită cripta Sf. Dimitrie.
    La noi, ziua sărbătorii creştine a Sf. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este numită popular „Samedru“. Împreună cu Sângiorzul (Sf. Gheorghe), Samedru împarte anul pastoral în două anotimpuri egale: vara, de la 23 aprilie până la 26 octombrie, având ca mijloc al anotimpului data de 20 iulie (Sântilie); iarna, între 26 octombrie şi 23 aprilie, cu mijloc la 16 ianuarie (Sânpetru de iarnă). În ajunul sărbătorii Sf. Dimitrie, oamenii aprind focuri în curţi. Peste acestea obişnuiesc să sară copiii, pentru a fi sănătoşi, sau tinerii, pentru a se căsători. Cărbunii rămaşi sunt sfărâmaţi şi presăraţi prin grădini şi livezi, pentru ca anul ce va veni să fie îmbelşugat. Se crede că dacă este belşug de gutui şi nuci, iarna va fi grea. În această zi se fac pomeni pentru morţi, femeile împărţind copiilor nuci, mere, struguri şi prune uscate. Ziua propriu-zisă a Sf. Dimitrie este considerată un adevărat indicator meteorologic. Dacă este frig, iarna va fi bună. Dacă este nor, vânt şi ploaie, va fi zăpadă multă, ger şi o iarnă lungă. Dacă este lună plină, iarna va fi ploioasă, iar dacă este lună nouă, va fi scurtă şi uşoară. Oamenii ţin sărbătoarea Sf. Dimitrie şi pentru a fi feriţi de boli, iar animalele, de lupi. Cailor li se tunde coama, pentru a avea păr frumos.
(înapoi)